Alexandru Ioan Cuza – domnitorul reformator
Autor: Ilie-Anton Nedea
Grafică: Alexia-Ioana Măciucă
După lungi secole de asuprire, românii din Moldova și Țara Românească s-au putut uni, în sfârșit, cu speranța de a intra în rândul națiunilor libere și civilizate ale Europei, într-o perioadă de schimbări profunde pe continent: secolul al XIX-lea.
În acest traseu spre libertate, puține personalități au fost mai apreciate de popor, mai respectate și învestite cu o mai mare responsabilitate decât Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor al României moderne, fără de care epoca glorioasă a lui Carol I nu ar fi fost posibilă.
Propulsat în fruntea statului Principatelor proaspăt unite prin subordonarea de către politicieni a unor interese personale binelui țării, Cuza și-a îndeplinit cu foarte multă dăruire toate îndatoririle, reformând din temelii statul român. Reforma agrară, care le-a dat în final pământul celor care îl munceau a fost unul dintre obiectivele sale, dar nu singurul. A. I. Cuza a reformat justiția, finanțele, armata și, nu în ultimul rând, învățământul, cel primar fiind atât gratuit, cât și obligatoriu; România ajunge să figureze printre primele țări din lume cu o astfel de prevedere legală. Tot prin decretul său a fost înființat și actualul Colegiu Național “Gheorghe Lazăr”. În ceea ce privește justiția, în timpul domniei sale au fost elaborate primele coduri civile, penale și comerciale ale țării, după modelul francez, belgian și italian. De asemenea, a reorganizat țara din punct de vedere administrativ și a dus o politică externă demnă față de Imperiul Otoman și alte mari puteri.
Astfel, Alexandru Ioan Cuza a pus bazele României moderne și reprezintă una dintre personalitățile cărora putem spune că le datorăm o mare parte din parcursul României până la momentul istoric al Marii Uniri. Cuza rămâne, așadar, un model de om politic, care a pus interesele țării deasupra celor personale.
Surse:
“Istoria României moderne“ de Ioan-Aurel Pop
“O scurtă istorie ilustrată a românilor“ de Neagu Djuvara